Postări
Vedem în mod constant în Atelierele noastre Masoni care luptă pentru a li se oferi o demnitate în Lojă, lupte feroce între Fraţi sau Surori, care în final se terminăcu diviziuni dureroase.
Astfel în Masonerie cultul personalităţii cedează, însă aceasta este o capcană concepută pentru a ne expune aşa cum suntem, scoţându-ne în evidenţă în faţa celorlalţi. Ştim că sunt demnităţi cu responsabilitate şi nu de luptă, însă noi nu le vedem astfel. Cei care caută o astfel de luptă sunt cei care au eşuat în lumea profană, sunt părinţi răi şi cetăţeni oribili.
Însă le place foarte mult pompa şi aplauzele chiar dacă ştiu că în Lojă se joacă o farsă, că înaltele grade sunt nesemnificative şi demnităţile sunt de o importanţă minoră, iar toate acestea nu-i interesează. Dar în final, ceea ce devenim este suficient în cadrul Masoneriei şi cunoaştem că realitatea marii Opere Masonice se îndeplineşte în interiorul profund al fiecărui Mason, învingându-şi pasiunile şi impulsurile emoţionale negative. Şi cu toate acestea, ştim că orice în Masonerie are sens, chiar şi cele mai nesemnificative lucruri.
Dacă vrei să-l faci fericit pe un imbecil în cadrul masoneriei, atunci fă-l să creadă că este fericit, oferă-i diplome, multe grade, posturi, titluri pompoase, putere, adulaţii, cadouri, decoraţiuni, onoruri, recunoaşteri etc.
Acum, dacă vrei sa-l faco pe un Mason real şi autentic, arată-i că... te slefuieşti pe tine însuţi în mod constant. Un Mason este creatorul condiţiilor, iar aceste condiţii duce la producerea de situaţii. Situaţiile speciale generează fructe. Lumea aşa cum şi-o imaginează un Mason este în general o posibilitate, nu un fapt. Aceasta este pentru majoritatea oamenilor lumea aşa cum este... aşa cum este şi trebuie să fie un punct de pornire.
Însă pentru un Mason care visează la o lume mult mai bună, primul pas este: MASONULE ÎMBUNĂTĂŢEŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI!
